Istoric

Patrimoniu

Termeni și condiții

GDPR

Hartă Site

Contact

Evenimente Culturale

Lectii deschise la muzeu

Programe proiecte și alte activități

Sesiuni stiintifice si colocvii

Social media

MNCR - Muzeul Naţional al Carpaţilor Răsăriteni

Evenimente Culturale: Programe proiecte și alte activități: 2024

Noile descoperiri arheologice din perioada dacică din partea de nord și de nord-est a municipiului Sfântu-Gheorghe

În partea de nord a Municipiului Sfântu Gheorghe, adiacent cursului râului Olt, arheologii de la Muzeului Naţional al Carpaților Răsăriteni au realizat în ultimii ani mai multe cercetări în cadrul unor proiecte edilitare și de infrastructură care au transformat profund această parte a orașului.

Aceste noi cercetări au condus la descoperiri de obiecte și peisaje arheologice remarcabile, reprezentative pentru mai multe perioade din preistorie și până în perioada medievală. Între acestea, se remarcă vasele ceramice, întregi sau fragmente, însoțite și de alte obiecte și de urme ale unor activități pe care nu le înțelegem în totalitate, din perioada dacică. Aceste obiecte au fost depuse în gropi cilindrice sau în formă de sac, cu gura mai îngustă și baza lărgită. Într-una dintre aceste gropi a fost depus un schelet de copil iar în alte două gropi au fost depuși doi purcei. În sfârșit, în noile cercetări a mai fost descoperit un cal depus într-o groapă puțin adâncă.

De fapt, descoperiri de acest fel din perioada dacică, dar și din alte epoci, sunt cunoscute de multă vreme, reunite în cadrul sitului arheologic cunoscut sub numele Sfântu Gheorghe Bedeháza, situat pe malul stâng al Oltului, în dreptul podului de cale ferată dintre Ghidfalău și oraș.

Situl de la Bedeháza a fost descoperit în anul 1912, cel mai probabil cu ocazia unor lucrări de reamenajare a căii ferate Sfântu Gheorghe – Miercurea Ciuc (acum, parte a magistralei CFR 400). În săpăturile din anii 1912-1914 conduse de către Fr. László au fost cercetate 38 de gropi, materialului descoperit în acestea fiind atribuit perioadei dacice. Săpăturile au fost reluate în anii 1949-1950 de un colectiv condus de către M. Macrea, între obiectivele declarate atunci (Horedt et al 1956, 7) fiind și cercetarea unei posibile ocupări a sitului de către slavi. Cele mai multe dintre descoperiri sunt din perioada dacică, cel mai des discutat în literatura de specialitate fiind un depozit de vase întregi, dar și din neolitic, epoca bronzului, perioada post-romană și medievală. Tot în anii 1949-1950 au mai fost cercetate o serie de gropi, majoritatea din perioada dacică, în zona străzii Eprestetõ, nu departe de Gara de la Sfântu Gheorghe (Macrea et al 1951, 392). Încă de atunci au fost remarcate asemănările dintre aceste gropi și peisajul arheologic cunoscut la Bedeháza. Din acest motiv, K. Horedt a considerat că este posibil ca situl de la Bedeháza să fi ocupat o suprafață mult mai mare.

Prin cercetările efectuate la începutul și apoi la mijlocul sec. XX, situl a devenit cunoscut sub numele Sfântu Gheorghe Bedeháza, cu toate că, așa cum vom vedea, o mare parte din suprafața acestui sit se află și pe teritoriul comunei Ghidfalău, jud. Covasna. Numele acestui sit a fost ales datorită apropierii de locul unei foste mori, ale căror urme se văd și astăzi în vadul Oltului. În rezumat, în această primă perioadă a cercetărilor au fost descoperite structuri, majoritatea adâncite (interpretate drept gropi cu depuneri, unele dintre acestea cu schelete de copii, locuințe, vetre și alte instalații de foc) și materiale arheologice reprezentative pentru perioada neolitică (c. Criș), epoca bronzului (c. Wietenberg), perioada dacică, perioada post romană și perioada medievală.

Mult mai târziu, o serie de proiecte edilitare și de exploatare a resurselor au impus o reluare a cercetărilor în situl de la Bedeháza. La aproximativ 2 km către nord față de zonele cercetate de către Fr. Laszlo și, mai apoi, de către K. Horedt, extinderea unei exploatări de resurse minerale într-o carieră aflată pe teritoriul comunei Ghidfalău a impus o serie de cercetări arheologice preventive în anii 2021-2023. Cu acest prilej au fost dezvelite mai multe gropi cu depuneri din perioada dacică, unele dintre acestea cu schelete umane, copil și adult, dar și de animale depuse în conexiune anatomică (porc, cal). Cu ocazia începerii lucrărilor de proiectare și apoi de construcție a Variantei Ocolitoare a Municipiului Sfântu Gheorghe zona a fost cercetată mai întâi în cadrul unui proiect de diagnostic arheologic (2018), urmat mai apoi de un proiect de cercetare arheologică preventivă în zona de sit afectată de lucrările de construcție a noii șosele. Cercetările preventive au fost realizate de către un colectiv de la Institutul de Arheologie ”Vasile Pârvan”. Cu aceste prilej au fost dezvelite și cercetate numeroase gropi cu depuneri de vase din perioadele dacică și medievală. Un proiect de extindere a unei balastiere a afectat partea de nord a sitului.

Numeroase cercetări de suprafață și investigații geofizice realizate între anii 2017 și 2023 au confirmat unitatea sitului arheologic de la Bedeháza, pe o zonă mult extinsă pe axa nord-sud față de estimarea inițială a lui Kurt Horedt, chiar dacă intensitatea și predominanța depunerilor dintr-o epocă sau alta pot diferi de la o micro-zonă la alta.

Analiza critică a cercetărilor anterioare, dar și a noilor cercetări relevă o predominanță a complexelor adâncite, cel mai probabil gropi cu depuneri, realizate în scop simbolic sau din sfera sacră. Există și structuri lineare. În cercetările mai vechi au fost menționate fragmente de locuințe, dar prezența acestora ar trebui verificată.

O serie de cercetări arheologice recente, din 2023 și 2024, realizate cu prilejul regularizării pârâului Arcuș, au arătat că acest tip de gropi cu depuneri din perioada dacică se găsesc și pe partea stângă a râului Olt. Pentru moment, sectorul aflat în dreptul pârâului Arcuș, pe malul sudic al acestuia, și care continuă pe sub terenurile de antrenament de la Arena Sepsi, a fost definit ca un sit nou, dar nu este exclus ca cercetările arheologice viitoare să arate că și zona Sepsi Arena poate fi considerată parte a marelui sit arheologic de la Bedeháza. Descoperirile din perioada dacică din această parte a orașului sunt completate și de tezaurul monetar care a fost găsit în anul 1985 la vest de șoseaua care merge către Miercurea Ciuc (DN12). Acest tezaur este compus din: 208 drahme bătute la Dyrrachium, 3 tetradrahme thasiene și 50 denari romani republicani. Moneda cea mai recentă este un denar emis de L. Furius Cn. F. Brocchus și datează din 63 a.Chr. Probabil că tezaurul a fost îngropat la scurtă vreme după această dată.

Colectivul de cercetare de la Muzeul Național al Carpaților Răsăriteni care a participat la noile descoperiri arheologice din perioada dacică din partea de Nord și de Nord-Est a Municipiului Sfântu-Gheorghe este format din Dan Ștefan, Puskás József, Bordi Zsigmond Lóránd, Paula Mazăre, Dan Buzea, Iuliana Bartok și Maria-Magdalena Ștefan.